|
Era deja istovit de cautare si de atata timp petrecut pe drumuri.
Doar sufletul sau ii mai dadea putere sa mearga mai departe. Incet, incet, inainta copilul
pe un drum pustiu pana ce, in zare, ii aparu o casa ce parea nelocuita...
Se hotari sa intre.
Acolo gasi una dintre cele mai frumoase odai pe care le vazuse vreodata. Plina cu tot soiul de perne,
tablouri, oglinzi, clopotei si alte dragalasenii, ii aminti de casa si de parintii lui si il cuprinse un dor adanc. In timp ce
statea el asa pe ganduri, isi aminti de bagheta magica primita de la animalutele de plus si se gandi ca ar putea sa o foloseasca
sa vada ce se va intampla. Zis si facut! Abracadabra si... iata ca toate obiectele din odaie prinsera grai... Si mult mai vorbeau
intre ele! Copilul isi lua inima in dinti si intreba o oglinda daca stie unde se afla taramul copilariei, povestindu-i motivul
pentru care plecase de acasa, tot drumul si aventurile sale.
"Of, copile, copile, zise oglinda, dar mult iti mai trebuie
sa-ti dai seama ca tot drumul tau a fost facut pe taramul copilariei si ca tu ai fost si esti pe taramul copilariei, inca de
cand te-ai hotarat sa pleci in cautarea lui!
Oare nu ti-ai simtit sufletul mai temerar, mai incantat in tot acest timp?" Gandindu-se in urma, la toate aventurile sale, la
orasul de lemn, la animalele de plus, la castelul cu printese, la comoara lui, chiar si la padurea fermecata cu jocurile ei
seducatoare, copilul isi dadu seama ca, intr-adevar, in tot acest timp isi simtise sufletul mai puternic, mai fericit...
Cu totii ne lasam prinsi de lumea in care traim si uitam sa ne bucuram de lucrurile simple, sa vedem frumusetea din ceea ce ne
inconjoara, sa inventam lucruri noi, sa fim spontani si sa gandim liber. Uitam ca am facut toate acestea, odata, atunci cand am
fost copii...
Taramul copilariei exista in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa il regasim si sa incercam sa retraim emotiile care ne implinesc
sufletele.
|
|
/home/taramulc/public_html//promo/carte-handmade.jpg
-
-
-
-
-
-
-
|
|
Info pagina
Inchide info
